Cancerul Gastric

Cancerul gastric reprezinta malignitatea stomacului cu punct de plecare mucoasa gastrica si are o incidenta crescuta, in lume fiind a patra cauza intre toate malignitatile si o rata de mortalitate crescuta.
Este mai frecvent la populatia din tarile asiatice (in special Asia de Est) precum si in Europa de Est, iar principalii factori de risc sunt cei alimentari. Incidenta bolii pe glob este in scadere, presupunandu-se ca schimbarea stilului de alimentatie este principalul factor determinant al acestei scaderi si anume schimbarea stilului de preparare a alimentelor de la alimente afumate, sarate, conservate chimic catre alimentele conservate prin refrigerare. Si in Romania se constata acest trend descendent de scadere a incidentei, fara a se putea stabili cu certitudine o cauza evidenta. In ceea ce priveste incidenta intre sexe, raportul este de 2:1 in favoarea barbatilor, iar varsta incidentei maxime este decada a sasea de viata.

Procesul de dezvoltarea a unui cancer gastric (carcinogeneza) reprezintă un proces multifactorial ce se desfăşoară în mai multe etape precursore. In cazul adenocarcinoamelor de tip intestinal aceste etape sunt: gastrita non-atrofică, gastrita atrofică multifocală, metaplazia intestinală, şi în final displazia mucoasei gastrice. Astfel, metaplazia intestinală reprezintă o etapă într-un proces îndelungat. În contrast, tipul difuz al adenocarcinoamelor gastrice nu se asociază în mod curent, cu aceste modificări de tip metaplazie intestinala şi se asociază de regulă, cu o îngroşare difuză a peretelui gastric, cu modificari displazice disseminate multifocal.

De obicei aparitia celulelor tumorale este multifocala, in timp zona displazica se mareste devine o formatiune tumorala sau se mareste difuz cuprinzand suprafata mai mare din peretele gastric. Cresterea se face in suprafata dar si in profunzime, invadand toate straturile peretelui gastric. Pe masura ce creste depaseste seroasa gastrica si se extinde la organele de vecimatate (pancreas, mezocolon transvers, pedicul hepatic, splina). Din momentul patrunderii in submucoasa, celulele tumorale au acces la vasele de sange si limfatice, aceste doua cai sunt cele prin care se produce diseminarea celulelor tumorale in alte organe, la distanta de tumora primara si ducand la aparitia de metastaze. Cel mai frecvent cancerul gastric evolueaza pe cale limfatica in ganglionii loco-regionali sau la distanta pe cale sanguina. Cel mai frecvent metastazeaza in ganglionii limfatici, ficat si pulmon dar orice organ anatomic poate fi sediul unei metastaze.

Cancerul gastric de cele mai multe ori este diagnosticat in faze avansate de boala si supravietuirea este destul de mica in aceste situatii. Sanse de vindecare sunt doar in stadii incipient diagnosticate. Acest fapt se datoreaza evolutiei mult timp fara simptome specifice si nici chiar evidente. Cei mai multi pacienti se prezinta cu scadere in greutate aparent nejustificata insotita de astenie fizica si scaderea apetitului. Frecvent bolnavii descriu o scadere preferentiala a poftei de mancare (in special pentru carne).
Anemia, astenia fizica si scaderea ponderala sunt prezente la aproape toti pacientii.
In alte situatii pacientii descriu simptome asemanatoare unui ulcer gastric: senzatie de plenitudine postprandial, jena dureroasa in epigastru, discomfort in etajul superior al abdomenului, inapetenta. Uneori pot fi prezente greturi sau varsaturi postprandial cu alimente nedigerate.
In cazul tumorilor situate la jonctiunea cu esofagul pot fi prezente senzatia de dificultate la inghitire. Tumorile situate la capatul distal al stomacului pot determina o stenoza pilorica functionala sau prin invazie directa cu fenomene de greturi si varsaturi.

In alte situatii hematemeza (varsaturi cu sange) poate fi prezenta. Este determinate de erodarea vaselor de sange din stomac in urma cresterii masei tumorale. Alteori sangerarea este lenta, neexteriorizata sub forma de varsatura. In acest caz sangele trece lent prin tubul digestiv si este digerat astfel ca scaunul poate avea intermitent aspect negricios, de “zat de cafea”.

In stadiile avansate, cand tumora a determinat diseminarea la distanta pot aparea semne si simptome specifice metstazelor, cum ar fi marirea de volum a abdomenului in carcinomatoza peritoneala, edeme ale membrelor inferioare, topirea maselor musculare, sindrom emetic sever in metastazele hepatice. Insuficienta hepatica din metastazele hepatice are evolutie rapida si nespecifica.
Extensia in caile limfatice la distanta de stomac poate determina palparea ganglionilor supraclavicular si axillar stang sau chiar palparea de noduli periombilicali.
Metastazele pulmonare pot determina asocierea de simptomatologie respiratorii.